duminică, iulie 25, 2010

Eucaliptul- "arborele febrei"

Aşa este supranumit eucaliptul pentru virtutile sale antipiretice. Inspirată de cartea Alternative naturale la antibiotice, scrisă de Cristopher Vassey, am folosit uleiul de eucalipt pentru tratarea febrei Măriuţei. Cum n-a avut niciun alt simptom decât febra şi cum mă feresc cât pot de Nurofen&co., am hotărât să o tratez cât se poate de naturist :).
I-am pus comprese cu apă şi oţet pe picioare şi pe frunte şi i-am administrat uleiul de eucalipt intern (amestecat cu miere), dar şi extern (amestecat cu ulei de măsline şi ulei de levănţică) prin masaj şi inhalaţii (candelă) . Temperatura a scăzut, însă noaptea a crescut din nou, iar soţul meu mai sperios din fire :), i-a dat o porţie bună de Nurofen! A doua zi n-a mai avut nimic şi nici acum nu se plânge de nimic, dar încă aşteptăm căci nu ştim ce anume a provocat febra...
Toată casa mirosea frumos a eucalipt şi a levănţică!
În prospectul uleiurilor volatile de la Fares scrie că e interzisa folosirea lor de către gravide, mame ce alăptează şi copiilor sub un an. Eu le-am folosit în toate cele 3 situaţii şi n-am observat nicio reacţie neplăcută... Voi studia problema şi pe site-urile străine.

Mai multe date despre uleiul de eucalipt:

Eucaliptul are efect inviorator, de improspatare, foarte apreciat in cazuri de oboseala, scaderea puterii de concentrare, dureri de cap sau debilitate. Se foloseste in baie, sauna, candela, masaj.
Eucaliptul este eficient in toate tipurile de febra; el scade temperatura si in acelasi timp are un efect racoritor si de improspatare asupra corpului. Astfel, el se poate folosi pentru scaderea febrei in cazuri de dizenterie, difterie, pojar, malarie, febra tifoida. Se face baie, masaj usor, comprese pe frunte.
Actiunea sa antivirala se manifesta benefic in infectii respiratorii: raceala, gripa, sinuzita, pneumonie, bronsita. Uleiul de Eucalipt decongestioneaza caile respiratorii si fluidifica secretiile. Se foloseste in inhalatii, candela, masaj local.
Eucaliptul este un remediu important in tratarea artritei, mai ales cand simptomele sunt agravate de vreme rece. Se aplica comprese sau masaj pe tonele dureroase.
Acest ulei poate fi folosit in infectii genito-urinare ca: cistita (mai ales daca a aparut ca urmare a unei raceli), nefrita, leucoree, sub forma de masaj sau bai de sezut.
Uleiul de Eucalipt impiedica proliferarea infectiilor si de aceea se poate folosi in herpes, rani, ulceratii, dar si in intepaturi de insecte, sub forma de comprese.
Utilizat in candela, Eucalpitul este un excelent antiseptic pentru aerul din camera, fapt util persoanelor care sufera de o infectie contagioasa, sau se afla in convalescenta.

miercuri, iulie 21, 2010

marți, iulie 20, 2010

Bebe sănătos=mamă sănătoasă

Din produsele româneşti folosite în casa noastră recomandăm:


















crema antiinflamatoare Conimed cu extract de răşină şi ulei de cătină produsă de ElzinPlant, pentru cicatrizarea epiziotomiei şi pentru orice înseamnă rană, inclusiv eritem fesier.

Produsul are un intens efect emolient, hidratant, protector, tonifiant, reconfortant,
vitaminizant şi nu în ultimul rând curativ în afecţiuni cutanate printr-o puternică acţiune, antiinflamatoare, şi cicatrizantă. Produsul CONIMED CREMĂ este un produs natural, ce poate fi utilizat ca ADJUVANT în tratarea afecţiunilor reumatice, artritelor, arsurilor provocate de agenţi termici, chimici, radiaţii solare şi cobaltoterapie, deosebit de eficient contra acneei juvenile, a vergiturilor. Ameliorează de asemenea circulaţia periferică eliminând senzaţia de membre reci.

ulei de sunătoare de la Favisan folosit pentru masaj pe burtică în caz de colici, bun însă la multe altele ca depresie, arsuri, gastrită hiperacidă, ulcer gastric, hepatită, dischinezie biliară, chisturi de origine hormonală

ulei de tătăneasă, Favisan, adjuvant în ulcer varicos, procese inflamatorii, contuzii, rani, cancer de piele, dermatoze, iritatii dermice

ceai pentru sporirea lactaţiei produs de Fares, delicios şi eficient

Sunt mândră că în ţara mea găsesc asemenea bunătăţi !

miercuri, iulie 14, 2010

Despre un copil îndărătnic

Ieri am împlinit 30 de ani. Încă mi se pare incredibil... Mi-am dorit şi îmi doresc să capăt înţelepciune şi dragoste multă în următorii ani. Iată de ce am nevoie (printre altele) de înţelepciune: citatul de mai jos mi se potriveşte foarte bine!

"Îmi pare rău că micuţa e capricioasă, însă e prea devreme pentru a prevesti rele pornind de la acest fapt. poate că se va schimba pe neaşteptate... Să ştiţi că îndărătnicia vesteşte deseori o voinţă tare, iar asta nu-i o trăsătură rea. Trebuie să aveţi însă înţelepciunea de a înrâuri în aşa fel ca ea să nu bage de seamă că i se porunceşte şi să facă ce doriţi dvs. ca din proprie iniţiativă. Domnul să vă dăruiască pricepere." (Oare cum poţi face acest lucru???) "

De ce asemenea cruce, întrebaţi? Ca să vă smerească şi să alunge gândurile de trufie. Pe deasupra,
ca să vă amintiţi mai des cât de îndărătnici suntem noi înaintea Domnului atunci când în locul voii Lui ne supunem propriilor pofte şi cât de neplăcut este acest lucru lui Dumnezeu."
din Mântuirea în viaţa de familie, Sfântul Teofan Zăvorâtul

joi, iulie 08, 2010

miercuri, iunie 30, 2010

O naştere de (ne)uitat !

Dacă vă aşteptaţi să găsiţi ceva spectaculos, mă tem că vă voi dezamăgi... Eu însămi sunt încă puţin dezamăgită pentru că naşterea pentru care m-am pregătit sufleteşte atât de mult şi pentru care m-am documentat mai ceva ca înaintea unui examen, a decurs doar parţial aşa cum mi-am dorit. Mi-a luat mult timp până să mă împac cu situaţia şi între timp am sucit problema pe toate părţile...

Travaliul a început duminică noaptea; pe la 2 m-am trezit cu contracţii dese în partea inferioară a abdomenului, am mai citit până pe la 2.30 să mă asigur că nu am nişte simple dureri de burtă... la 2.30 m-am dus să fac duş şi am început să aplic tehnica respiraţiei aşa cum învăţasem şi... chiar a funcţionat! Cântau rândunicile pe la geam (avem câteva cuiburi deasupra bucătăriei) şi eu încercam să mă asigur că sunt în travaliu şi nu doar mi se pare :). Pe la 4 am trezit soţul care s-a speriat că nasc atunci :), dar l-am calmat şi l-am lăsat să se pregătească în timp ce eu am terminat bagajul, am preparat ceai de frunze de zmeură (zice-se că tonifică musculatura uterină) şi sandwich-uri. După 5 contracţiile s-au dus şi mă întrebam când vor reveni... Am luat din oră în oră Caulophyllum, după cum mă învăţase o homeopată, pentru dilatarea colului şi m-am tot mişcat.
Am glumit cu soţul, am citit împreună acatistul Sfântului Nectarie, pe la 7 s-a trezit Măriuţa, am povestit, ne-am jucat, am mâncat şi încet, încet am început să resimt oboseala... Am mai avut contracţii sporadice, dureroase, dar suportabile. Am ieşit la plimbare, puţin la joacă, apoi la biserică, iar starea de spirit era optimistă, în ciuda oboselii şi a unei uşoare tristeţi. Simţeam că se apropie marele eveniment şi că petrec ultimile clipe NUMAI cu Măriuţa.


Ei şi pe când ne-am aşezat la masă am început să simt adevăratele contracţii, cu dureri de spate şi abdomen inferior... Erau scurte, destul de dese şi de puternice, aşa că am terminat de mâncat, am încercat inutil s-o adorm pe Măriuţa citindu-i, până când am lăsat cartea deoparte de durere şi-am început pregătirea de plecare. Mi-am luat rămas bun de la Măriuţa (care a rămas la o vecină), un moment tare dureros... Draga de ea m-a mângâiat calm pe umăr şi m-a întrebat "Te doare tare, mami?" (cred sincer că un copil poate înţelege multe dintr-o naştere fără a fi traumatizat de ea).

Am plecat cu maşina unui prieten la spital, pe care probabil l-am speriat puţin întrucât mai mult "respiram" (!) decât vorbeam, căci contracţiile erau de acum cam la un minut şi foarte puternice. La spital m-a dezbrăcat moaşa, altfel nu cred că mai apucam, m-a controlat o dră. doctor şi mi-a spus: "Haideţi pe masă, că naşteţi!" Până aici au fost toate bune, chiar foarte bune, de aici încolo... adio curaj şi putere de decizie, am fost din nou o marionetă. În sala de naşteri mi-au pus perfuzie cu glucoză (m-am speriat şi probabil eram cam albă, dar în rest n-aveam nimic, aveam de fapt nevoie de o încurajare, nu de substanţe...), m-am urcat cu chiu cu vai pe masă unde dr. mi-a rupt apa (eram dilatată complet, dar cu membrane intacte!). Ce s-a întâmplat nu ştiu, dar a fost extrem de dureroasă operaţiunea pentru care nu am decât un cuvânt: oribil !!! Ştiam că e neplăcut, dar nu dureros... Moaşa l-a adus pe soţ (o mare realizare, date fiind condiţiile din spitalele noastre) şi am fost pusă să împing. Sincer, nu simţeam nevoia, iar poziţia de gândac neajutorat nu mi-a folosit deloc. Aşa că am născut cam în jumătate de oră şi nu imediat şi regret amarnic că n-am spus că nu vreau încă să împing. Despre poziţie... mă îndoiesc că aş fi fost lăsată altfel... În aceste condiţii n-am scăpat nici de epiziotomie. Mi s-a făcut repede si oxitocină ca să elimin placenta, deşi spusesem că nu vreau, cordonul ombilical a fost tăiat imediat, deşi, la fel cerusem frumos să nu se facă acest lucru (dr. neonatoloag m-a întrebat: "Da ce, sunteţi neonatolog?"), iar Nectaria mi-a fost lăsată pe burtică puţin, deşi am insistat să o lase, căci voiam s-o alăptez cât de puţin. Aceşti "deşi" m-au amărât mult...

Peste aproximativ 2 ore am luat fetiţa din secţia de nou-născuţi, în ciuda nemulţumirii evidente a asistentei care s-a uitat la mine urât de-a dreptul că nu zac în pat, aşteptând docilă să o aducă dumneai cine ştie când. Mi-a spus că poate va vărsa şi ce mă fac (?), iar eu i-am spus să nu îşi facă griji. La ceva timp a venit neonatoloaga în salon, de data aceasta mai amabilă, s-a asigurat că suntem bine şi a împins-o pe Nectaria să sugă; noi ne studiam reciproc încă şi Nectaria nu fusese tentată de colostru.


Tati a fost cu noi tot timpul, ceea ce a fost grozav, iar personalul medical a fost amabil per ansamblu (fără să primească "atenţii"!), chiar dacă n-am reuşit să comunicăm perfect (poate şi din cauza timidităţii mele).
Însă impresia mea e că am fost forţată să nasc cât mai repede şi paradoxal, cred că năşteam mai repede dacă eram lăsată să fac ce simţeam!

Vă las să desprindeţi singuri învăţăturile!

9 august 2011 Editare: Amintirile mele despre naştere sunt în continuare vii, iar dacă ar fi să trec din nou printr-o naştere, cred că aş căuta din nou informaţii despre alte maternităţi... Deocamdată nu a apărut în Cluj maternitatea care să te ajute să naşti cât mai natural, folosind poate chiar ajutorul dat de cada cu apă, muzică, dar mai ales minimalizarea intervenţiilor medicale...

sâmbătă, iunie 19, 2010

Sondaj simplu pentru femei

Am adăugat în bara din stânga (sub căsuţa de căutare) un sondaj scurt adresat în special femeilor. Ideea mi-a venit după discuţia cu doctoriţa ginecolog care m-a asistat la naştere. Vă rog mult să vă "rupeţi" câteva secunde pentru a răspunde la întrebare; dacă doriţi să lăsaţi şi comentarii o puteţi face aici, la această postare. Voi explica odată cu expirarea timpului alocat sondajului, motivaţia pentru care l-am postat.

Blinkie de la Lumea Piticilor

Blog Archive