joi, noiembrie 27, 2008

Munca, un exercitiu de statornicie

Ne-am intors ! Cam obosite dupa o noapte de mers cu trenul... Acum ne-am mai odihnit si ne bucuram sa fim acasa, desi a fost bine si la bunici ! Lasand la o parte viroza urata care ne-a aranjat o saptamana din cele doua de vacanta. Voi scrie (daca mai am cand) si cateva impresii din vacanta; deocamdata anunt ca in urma articolului Irinei am mai aranjat garderoba si ma simt minunat (!),iar in urma articolului Marilenei, m-am convins inca o data ca nu sunt ingrijorata degeaba de potentialele efecte secundare ale vaccinurilor. Iata si ceva ce mi-a placut si m-a facut sa ma gandesc la felul in care muncesc; uneori zic las'ca e bine si asa, dar niciodata nu ma simt bine cand am terminat un lucru in care n-am pus tot sufletul si pentru care nu m-am straduit destul. Nu mai spun de cate ori nu mi-am analizat lectiile tinute in fata elevilor si de cate ori nu m-am gandit ca am lucrat superficial. Cum insa nu pierd nadejdea ca pot face un lucru bun cu ajutorul Domnului, o iau de la capat cu forte noi si cu hotararea de a imbunatati lucrurile macar de acum incolo. George Stubbs, Reapers
Se spune adesea ca munca e in slujba lui Dumnezeu. Dar numai acea munca e in slujba lui Dumnezeu, care dezvaluie ceea ce este dumnezeiesc in natura noastra, care inseamna o biruinta a vointei noastre sufletesti asupra nelinistii, a toanelor si a dorului de tihna. Foarte multa munca este 'in slujba diavolului', deoarece o indeplinim astfel incat prinde radacini in caracterul nostru obiceiul tradator al jumatatilor de masura.


Si inca ceva; pe langa hotararea de a duce un lucru la capat, e necesara hotararea de a te si apuca de el! Nu stiu altii cum sunt, dar eu am zile in care imi lipsesc atat entuziasmul cat si hotararea de a imi indeplini indatoririle. Aici intervin marea putere a vointei si a simtului datoriei si nu de putine ori am simtit o mare multumire cand am reusit totusi sa imi infrang lenea si sa fac ceea ce aveam de facut. Imi amintesc de o vorba a parintelui Teofil Paraianu, "intai datoria, apoi bucuria". Ce simplu si frumos a spus-o, cat de adevarat si cat de greu de implinit uneori...
Fritz Sonderland,The Knitting School

Planurile grozave de virtuti mari trag foarte putin in cumpana; caracterul ti-l poti forma numai prin lucrurile simple si elementare. Indarjirea in hotarare se invata in zilele lucratoare, nu in cele de sarbatoare. Ziua de sarbatoare poate sa dea entuziasm, dar numai zilele obisnuite preschimba toate in viata. Cartea din care am citat pasajele se numeste Indrumarea Vietii, autor Dr. Fr. W. Forster.

3 comentarii:

Irina spunea...

bine ati revenit si santate!

Marilena spunea...

Bine ati venit acasa Iulia!

Iulia spunea...

Multumim! Avem nevoie de urare caci mAriuta are acum otita (cu puroi, iar Aurelian a suferit o interventie chirurgicala. Asa ca...voi scrie mai rar :)