Rubeolă şi varicelă

Acestea sunt deocamdată bolile copilăriei pe care le-au cunoscut ambele noastre fete. Am hotărât să scriu despre ele în urma propunerii venite de la Qbebe, cu gândul că poate cuiva îi va fi folositoare experienţa noastră, aşa cum şi nouă ne-a folosit experienţa altor părinţi.

Măriuţa avea cam 1, 6 ani cred când a făcut cunoştinţă cu rubeola. Am ştiut că s-a îmbolnăvit imediat după erupţie, întrucât şi prietenii ei fuseseră atinşi de "nemilosul" virus. Nu-mi amintesc să fi avut probleme deosebite, nici măcar febră serioasă, doar erupţia cutanată şi o uşoară stare de disconfort. Tratamentul a constat în lapte de mami, hidratare corespunzătoare şi stat în casă câteva zile, apoi ieşit afară, dar nu în preajma altor copii. Nimic interesant!

Noiembrie 2010 soţiorul meu drag le-a dăruit câte un pui de varicelă ambelor odrasle, el fiind posesorul unei forme moderate de varicelă, dovadă a recunoştinţei copiilor de la şcoala unde lucrează. Manifestări la Măriuţa: pusee de febră peste 38.5 (precedau fiecare val de erupţie, au durat cam 3 zile), stare proastă, frisoane, bube pe tot corpul, inclusiv în gură, acele "bube" urâte, vezicule cu lichid transparent, care se usucă ulterior şi lasă urme dacă au fost rupte prin scărpinare. La Măriuţa bola şi-a arătat toţi colţii şi încă îmi amintesc cum se scărpina noaptea în somn ca să scape de chinuitoarea senzaţie de mâncărime... Tratamentul a constat în scăderea febrei prin comprese, hidratare, mixtură mentolată, Aciclovir (la recomandarea medicului, dar cred că total ineficient) şi Ketotifen (tot la indicaţia medicului). După vreo săptămână de chin majoritatea bubiţelor erau vindecate. Între timp am ieşit la aer, dar am evitat întâlnirea cu alţi oameni.
La vreo 2 săptămâni de la declanşarea bolii la Măriuţa, au apărut primele bubiţe la Nectaria, în număr de 3. Şi singurele. Asta a fost tot. N-am fi ştiut că a fost varicelă dacă nu era clar contextul. O singură veziculă avea acel lichid clar. Tratament: lapte de mami, ieşit la aer şi soare.

Revanşa şi-o va lua însă o lună mai târziu sora vitregă a varicelei, rubeola luată din oraş, căci altă explicaţie n-am găsit. A debutat cu febră puternică, peste 39,5 pe care cu greu am putut-o stăpâni prin împachetări şi o doză sau două de Nurofen şi stare generală proastă. Peste vreo două zile a apărut erupţia cutanată bogată(!) şi inflamarea ganglionilor cervicali (în spatele urechilor). Medicul pediatru a văzut-o târziu, când erupţia deja dispăruse şi a presupus din descrierea noastră că a fost vorba de rubeolă, probabil o formă mai agresivă. Tratamentul aplicat: Nurofen, lapte, lapte , lapte de mami şi hidratare. Evident, o vreme nu ne-am mai fâţâit în oraş!

Ce-aş face diferit? M-aş ruga mai mult, aş renunţa la Aciclovir, aş administra sucuri de fructe/ legume stoarse cu un storcător melcat (dacă l-aş avea !), suc de cătină şi măceşe, argint coloidal, uleiuri volatile (dacă pacienţii le-ar primi) şi/sau sirop Imunostimulent de la Dacia Plant.

Ne iertaţi, dar nu avem poze din etapa "buboasă" ! :)

Read More

2012 - Să punem început bun !

LA MULŢI ANI !

Mă bucur că în sfârşit reuşesc să mă apropii de blog şi să aştern ceva din noianul de gânduri şi idei care roiesc în capul meu! Pentru că am găsit două urări frumoase, pe care ne străduim să le memorăm cu ajutorul încurajărilor Irinei, am bucuria de a le transmite tuturor celor care încă nu sunt prea dezamăgiţi de inconstanţa cu care reuşesc să scriu...

"Domnul să vă dea mai mult decât aveţi, vouă şi copiilor voştri !" (Psalmul 113)

şi

"Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toată mintea, să vă păzească inimile şi cugetele întru Hristos Iisus." (Filipeni 4; 7)

A fost o vreme când căutam formule elevate, sofisticate, poate chiar poetice de a face diverse urări, însă pe măsură ce timpul a trecut, am simţit nevoia să le înlocuiesc cu ceva mai simplu, mai concentrat, dar mai bogat în semnificaţii. Până acum n-am găsit nimic care să corespundă mai bine cerinţelor mele decât Biblia, pe care mi-am propus s-o citesc cu sau fără soţ (în funcţie de timpul disponibil) mai serios şi în întregime.
Îmi amintesc că într-o carte scrisă de Sabina Wurmbrand, autoarea a constatat cât de folositoare i-au fost în temniţă, pasajele din Biblie învăţate în anii care au precedat viaţa din închisorile comuniste. La fel reiese din nenumăratele mărturii ale ortodocşilor care au supravieţuit torturilor şi ororilor crudului regim comunist.

Aşa că nu vă voi vorbi despre obiectivele pe care ni le-am stabilit în noul an, nici nu vă voi povesti despre cum am petrecut Crăciunul sau Anul Nou, nici despre câţi colindători am avut şi cât de frumos sau de grăbit au cântat, ci vă şi mă voi îndemna să nu trecem în 2012 cu ochii închişi pe lângă comorile ascunse în paginile acestei cărţi misterioase plină de viaţă şi de înţelepciune, care este Biblia.

Read More

Recunoştinţa se învaţă !

Aceasta este o postare începută în noiembrie, dar cum între timp am trecut prin mai multe, mai ales printr-o schimbare a locuinţei, o public de-abia acum.

Deşi Ziua Recunoştinţei a trecut, cred că ar merita să ne gândim puţin la semnificaţia cuvântului "recunoştinţă" în orice zi a anului, nu doar la început de noiembrie.
RECUNOȘTÍNȚĂ s. f. aducere aminte cu dragoste, recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. (după fr. reconnaissance) Sursa: MDN

Nu ştiu alţii cum stau la acest capitol, dar eu sufăr de amnezie şi nu numai că uit binefacerile şi darurile primite de la Dumnezeu, ba mai am şi neruşinarea de a mă "sfădi" cu El când lucrurile nu ies aşa cum mi-am dorit. Rezultatul e nefericit, nu atât din pricina pedepsei divine (care de cele mai multe ori nu vine!), ci din pricina unei stări aproape continue de nemulţumire, stare care erodează bucuria de a trăi. Nici nu e nevoie să fie motive importante de nemulţumire; destul e că Măriuţa a făcut ceva trăsnaie, că Nectaria nu i-a îngăduit să termin de citit, că soţul şi-a lăsat cămaşa pe măsuţa copiilor şi nu pe umeraş, că e ceaţă şi nu e soare, că nu pot "umbla" pe Internet cât am nevoie, că îmi trebuie nu ştiu ce lipici şi nu ajung azi în Cluj, că trebuie făcute anumite reparaţii în casă, că X mi-a vorbit mai aspru, că nu se mai termină rufele de spălat ş.a. m. d. Măruntele mele nemulţumiri îmi întunecă viaţa şi mă fac oarbă în faţă infinitelor motive de bucurie... E puţin lucru să fii relativ sănătos împreună cu familia ta, să ai cele necesare, părinţi şi fraţi minunaţi în viaţă, să te poţi bucura de soare, de frig (chiar şi de ceaţă!), de o carte, de un ceai deosebit, de un mic dar sau de o îmbrăţişare drăgăstoasă oferită de braţele mici ale copiilor, de pupicii lor lipicioşi sau de râsul nestăvilit, de sosirea acasă a soţului pe care Domnul l-a adus cu bine, întreg , chiar dacă obosit, de prieteni şi vecini cu suflet darnic şi luminos ? Nu cred că e lipsit de importanţă faptul că pot să mai văd lumina o zi sau că picioarele mele mă duc acolo unde le poruncesc sau că la capătul celălalt al firului încă răspunde vocea dragă a părinţilor, nici că încă mă pot duce la părintele duhovnic sau la Sfântul Potir, că mai pot învăţa atâtea, că mai pot face vreun bine cât de mic sau că pot îndrepta răul săvârşit cu sau fără voia mea. Scriu şi mă gândesc că ar trebui inventaţi ochelari împotriva acestei afecţiuni a ochilor interiori care nu văd motivele de recunoştinţă, înregistrând în schimb orice minusculă nemulţumire!

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
Psalmul 102

Şi iată că Domnul mi-a şi arătat leacul acestei boli într-un mod nesperat, chiar acum când scriu aceste rânduri. Versetele de mai sus mi-au "răsărit" în minte şi mi-au picurat în inimă un balsam care alină orice întristare. Şi ca să nu mai uit de "răsplătirile Lui" îmi voi nota într-un carneţel special motivele de recunoştinţă în fiecare zi. Ştiţi vorba latinească "verba volant, scripta manent"!

Mi-a plăcut această idee când am găsit-o la Jamie Martin, autoarea cărţii Steady Days, dar am rămas doar cu plăcutul, nu şi cu aplicatul. Ea scria că gratitudinea contribuie la menţinerea entuziasmului şi a sănătăţii (partea cu sănătatea e recunoscută şi de medici precum dnul. dr.Doru Laza) şi cita un studiu efectuat pe 400 de participanţi în 2003, de către psihologii Robert Emmons şi Michael McCullough ale cărui concluzii sunt îmbucurătoare: cei care obişnuiesc să îşi noteze şi să se concentreze pe motivele de recunoştinţă sunt optimişti, au mai multă îndrăzneală şi energie, sunt mai dispuşi să îşi ajute semenii şi au şanse mai mici de a cădea în ghearele unei depresii. Am descoperit că există şi posibilitatea de a crea un jurnal de recunoştinţă on-line la adresa butterbeehappy.com !
Personal prefer foaia şi hârtia la care am acces chiar şi la ore mai înaintate din noapte :)
Ca să pun capăt postării acesteia neobişnuit de lungi vă mai spun că îmi doresc s-o ajut şi pe Măriuţa să se bucure de ceea ce are şi să înveţe arta de a fi recunoscător, deşi sunt un maestru tare nepriceput... Am observat la ea o stare de nemultumire care mă îngrijorează, nu ştiu cât e de firesc să te plictiseşti de darul lui Moş Nicolae la câteva ore după ce l-ai primit sau să tânjeşti după jucăriile primite de alţii în condiţiile în care ai primit ce ţi-ai dorit, dar ştiu sigur că a fi nerecunoscător e un defect ce îţi distruge relaţia cu Dumnezeu şi că nu vreau ca acest defect să se cuibărească în inimioara ei. Aşa că fie vom avea un jurnal de recunoştinţă împreună, fie separat (copilul poate scrie sau desena motivele), dar cu siguranţă vom scrie negru pe alb ce ne-a bucurat în fiecare zi (cam 3 idei zilnic) şi sperăm să învăţăm amândouă cum să trăim mai frumos...

Read More

Suflet de copil, cântec

o dedicaţie pentru nostalgici...




ANDA CALUGAREANU - SUFLET DE COPIL

Asculta mai multe audio diverse

Read More

Link-uri utile

Am plăcerea şi onoarea de vă recomanda câteva din site-urile vizitate în ultima vreme, nu aşa de des cât mi-aş dori (dar mai bine şi mai puţin decât deloc, nu ?). Sunt româneşti, sunt pline de idei grozave şi reprezintă o sursă de inspiraţie inepuizabilă !

kidtime connect e locul unde o veţi găsi pe Gabriela, mămică, educatoare, practicantă a homeschooling-ului şi conducătoarea grădiniţei proprii în Bucureşti. Activităţile prezentate pe site se adresează vârstelor cuprinse între 2 şi 7 ani, dar în afară de activităţi veţi descoperi tot felul de articole şi sfaturi pentru părinţi, pe care e bine să le cunoaştem.

Cristela Georgescu vă va încânta prin ingeniozitatea reţetelor pregătite pentru cei doi băieţi ai săi, prin sinceritatea, dar şi delicateţea prezente în postări şi comentarii şi prin deosebita capacitate de a sintetiza informaţiile culese din surse variate şi de a argumenta foarte clar şi logic poziţia pe care o adoptă în diverse situaţii.

Mă bucur că pot să mă folosesc de munca acestor doamne deosebite şi nădăjduiesc s-o fac şi pe viitor :), mai ales că încă nu am reuşit să parcurg toate paginile de pe blogurile lor! Le sunt recunoscătoare şi cred că şi alţi părinţi vor aprecia aceste bloguri odată ce au apucat să le cunoască.

Read More

Minunea Sfântului Nectarie pentru familia noastră

De departe postarea cu cele mai multe comentarii e cea dedicată Sfântului Nectarie. M-am bucurat să le citesc pe toate şi cred că numărul rândurilor scrise despre minunile făcute de sfânt e în creştere. Mă simt datoare de multă vreme cu propria mărturie despre ajutorul primit, care chiar dacă poate fi pus la îndoială de către o minte sceptică, pentru mine e de necontestat.

Am o fire mai vulcanică şi oboseala mă face şi mai...vulcanică! Un nou loc de muncă, o navetă obositoare, diverse probleme mai mari sau mai mici acasă şi la servici, câteva nemulţumiri care rodeau din bucuria de a trăi, suprapuse peste răul provocat de primele luni de sarcină m-au făcut să mă simt îngrozitor de vinovată faţă de mica viaţă ce creştea în mine. Vina era provocată de faptul că în ciuda eforturilor de îmi păstra calmul, mă enervam din orice şi din miel blând deveneam într-o clipită leu fioros. Eram perfect conştientă de răul pe care îl făceam, dar aproape incapabilă să nu îl mai fac.

Cu toţii ştim cât de importantă e starea mamei în timpul sarcinii şi cum agitaţia, trăirile negative, teama afectează atât fizic cât şi psihic bebeluşul nevinovat, aşa că oricine îşi poate imagina grijile şi gândurile care îmi bântuiau sufletul.

Dacă Nectaria e un copil sănătos şi normal, o datorez rugăciunilor şi Sfintei Împărtăşanii şi Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat insistent, deşi cu o credinţă şovăielnică uneori, să protejeze pe micuţul (care s-a dovedit a fi micuţa) meu chiriaş, scăldat-vrând nevrând de hormonii de stress pe care nu îi puteam ţine în frâu.

Cred că oricine îmi înţelege bucuria şi recunoştinţa, iar aceste câteva rânduri scrise izvorăsc atât din dorinţa de a-i mulţumi Sfântului, cât şi din dorinţa de a încuraja mamele ce trec prin diverse conflicte interioare. Sfântul Nectarie şi Maica Domnului nu neglijează nicio rugăminte!

Read More

Urşi şi cărţi; lecturi frumoase pentru copii

Dacă vă bucuraţi de aceste frumoase zile de toamnă, probabil că aţi mai redus puţin numărul paginilor de citit împreună cu copiii, în favoarea plimbărilor şi a jocurilor afară, în soarele binefăcător. Cum însă peste puţin timp ne vom confrunta cu frigul şi zăpada iernii, mi se pare o idee foarte bună să citim împreună cu odraslele noastre cărţi precum Fram ursul polar, eventual savurând un ceai sau un nectar de măceşe, un măr copt cu scorţişoară...

Cartea scrisă de Cezar Petrescu îmi stârneşte amintiri foarte dragi din copilărie şi când am regăsit-o în casa bunicilor mei, am hotărât să o aduc acasă pentru a i-o citi Măriuţei. Era vară când i-am citit-o, dar i-a plăcut mult şi am constatat cu plăcere că multe din întâmplările sau din gândurile lui Fram i s-au întipărit în minte. Poate că lectura e mai dificilă pe alocuri pentru vârsta ei, dar am simplificat, am adaptat şi explicat unde era nevoie, iar ea asculta cu mare atenţie fiecare capitol şi se supăra când întrerupeam lectura pentru a o culca.
A fost emoţionant să o urmăresc în raţionamentele ei care percepeau foarte bine uneori drama lui Fram, puţin frustrant alteori când nu reuşea să urmărească firul narativ ce alterna prezentul cu trecutul şi înduioşător când a înţeles ce viaţă aveau animalele din circ (a urmat o discuţie bună de postat pe site-urile dedicate protecţiei animalelor). După ce am terminat de citit cartea, am lăsat-o să îmi povestească ce îşi amintea din ea şi am încercat să aflăm mai multe despre urşii polari, în special.

Recent am descoperit la British Council un documentar extraordinar, care se găseşte în întregime pe Youtube, Deep Blue. L-am văzut toate trei de 2 ori (pe Nectaria o interesau numai animalele mari, în special urşii polari !) şi am învăţat multe despre viaţa din regiunile polare şi nu numai.


Întâmplarea a făcut ca la puţin timp după ce am terminat de citit Fram, să primim, prin amabilitatea celor de la editura Cartea Copiilor o carte pe care am îndrăgit-o toate trei imediat! Cum s-ar putea altfel când personajele principale sunt Marele Urs, blând, răbdător şi plin de idei şi Pui de Urs, mic, fragil, jucăuş şi ... cam fricos. Măriuţa a fost extrem de amuzată de frica ursuleţului de întuneric, deşi a înţeles-o, dar şi mai mult i-a plăcut soluţia finală găsită de Marele Urs. Povestea are darul de a menţine curiozitatea fără a suprastimula copilul, iar imaginile foarte frumoase îndeamnă la liniştire (culori calde, nuanţe pastelate) şi la alungarea oricărei frici. Mi se pare imposibil să nu adormi la sfârşitul lecturii care trezeşte nostalgia şi duioşia oricărui cititor mare sau mai puţin mare.
Sunt foarte recunoscătoare pentru posibilitatea de a citi această poveste copiilor mei, cu atât mai mult cu cât Nu ţi-e somn, ursuleţule ? vorbeşte cu delicateţe despre teamă, pătrunzând în universul tainic al copilăriei cu paşi lini pentru a încuraja înfruntarea şi învingerea fricii de necunoscut.

Dacă vă întrebaţi ce daruri ar putea aduce moşii lunii decembrie micuţilor ce vă sunt dragi, gândiţi-vă şi la urşii despre care v-am vorbit azi...

Read More