duminică, octombrie 12, 2008

Aspecte triste din clinicile de ginecologie clujene



Cand am hotarat sa creez acest blog am crezut ca ma voi opri aproape exclusiv asupra subiectului preferat: alaptarea. Pe masura ce a trecut timpul, mi-am dat seama ca e imposibil sa ma limitez la acest subiect, pentru simplul motiv ca mai am cateva preocupari care se leaga intre ele si care se invart in jurul temei: copiii.
Incepusem sa traduc acum o saptamana un articol despre alaptarea in tandem, deoarece aflasem ca vom mai avea un bebelus si nu intentionam s-o privez pe fetita noastra de marea ei bucurie: laptele de la mami. Dar bebelusul a preferat sa plece la Domnul, iar noi am avut ocazia sa petrecem multe ceasuri in salile de asteptare ale maternitatilor clujene. Nu despre ceea ce mi s-a intamplat, direct, as vrea sa vorbesc, ci despre ceea ce s-a intamplat altora si cum m-au afectat cele vazute...
Vineri seara, 10 oct. ...Asteptand o posibila internare aflu fara sa vreau ca domnisoara doctor (foarte amabila si draguta, de altfel) ce imi urmarea sarcina, tocmai venea din sala de operatii unde facuse un avort unei femei de 37 de ani. Bebelusul nu putea fi pastrat...femeia era prea batrana si mai avea un baiat de 15 ani ! Am stat pe scaun ca pe ace incercand sa n-o iau la fuga si sa imi spun ca mainile acelea delicate stiu si sa aduca pe lume copilasi nevinovati, nu numai sa ucida copilasi nevinovati. Arareori am simtit ca mi-e groaza ca un om sa ma atinga si cu greu m-am stapanit sa nu ii spun ce gandeam, cu atat mai mult cu cat halatul era patat de sange.
Sambata dupa-masa, 11 oct. ... O pacienta statea intinsa aproape in intuneric, intr-o sala alaturi de sala de "interventii" din cate am dedus, aflata pe un culoar macabru din Clinica de ginecologie I. La intrarea pe culoar era pus un afis mare, in care se spunea ca avortul la cerere costa 150 RON si poate fi efectuat pana la 12 saptamani. Sec, fara urma de sentiment uman. Am simit cum ma sufoc si as fi luat-o la fuga de-a binelea daca nu ma retinea problema grava pentru care venisem.
Doamne, oare unde ne-a disparut sufletul?

P.S. Fotografiile sunt facute in mare viteza.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Trist, teribil de trist. Si eu am vazut un anunt asemanator intr-o policlinica cu plata acum cativa ani.