Motive de recunostinta

Facand ieri o plimbare spre padure, cu Mariuta, printre ierburi si soare de toamna, mi-am dat seama cate motive de recunostinta am. Imi place sa insir motivele, ca sa mi le amintesc cand ma va apuca maladia nemultumirii. Se pare ca e un remediu eficient...

1. Ma pot plimba, am doua picioare care ma duc unde le poruncesc si care asculta cu bucurie cand le poruncesc sa ma duca la padure.
   
   
2. Avem marea bucurie sa locuim intr-un cartier nou, pe un deal, aproape de padure. De fapt, suntem inconjurati de dealuri si de paduri. Asta inseamna: aer curat, liniste, cantec de pasari, zumzet de greieri, frunze ruginii, capite de fan, margarete, clopotei, salcami infloriti, plante medicinale, macese, carute cu cai, vaci la pascut, iepuri, caprioare, tei uriasi infloriti, parfum de frunze uscate... o adevarata binecuvantare!
   
   
   
3. Acest cartier nou e locuit de oameni minunati, veniti din toate colturile tarii. De aici sunt nasii Mariutei, cei cu inima larga, de aici sunt cei cu care facem schimb de prajituri si de alte bunatati, cei de la care am imprumutat nenumarate carti, hainute sau incaltaminte de copii, cei care dau o mana de ajutor ori de cate ori e nevoie...
4. Avem de asemenea privilegiul de a fi copiii unor parinti foarte inimosi, de a avea surori si nepoti minunati, de a avea niste nasi sufletisti (departe fizic, dar mereu aproape cu inima) si un duhovnic, painea lui Dumnezeu!

Cum sa nu fii recunoscator in asemenea conditii ?! Mai multe motive...data urmatoare!