Scrisoarea unei mame către copiii ei

Frumoasă scrisoare a unei mame către familia ei, m-am regăsit atât de bine în ea, încât nu m-am putut abţine să n-o păstrez. Iată blogul de unde am preluat textul. Dacă doriţi să îl ascultaţi, o puteţi face pe Ancient Faith Radio.

http://mollysabourin.blogspot.com/2008/07/resignation.html


Dearest loved ones,

I am writing to let you know that I am sorry. I am sorry that I've spent so much, too much time agonizing over my own deficiencies when all you've ever wanted was my attention and for me to be at peace. It started when you were babies and I came home, stayed home all day. My own mother, and her mother before her, had been so very efficient at washing clothes and mending them, making savory and comforting meals from out of leftovers and pantry staples, mopping floors, weeding a garden - keeping house. So I waited, waited for the instincts to kick in that would help to control the chaos which had swallowed our small apartment; I waited and waited and waited but they totally stood me up - they totally stood me up and so I read.

You have no idea, my darlings, how much pressure there is on a young mother to keep everything in order: your behavior, the grocery list, our messes. I borrowed and purchased used manuals on bread baking, clutter clearing, schedule keeping, and discipline. I devoted myself to the process of transformation - to becoming my friend serving homemade granola and flax meal muffins to her toddler, my neighbor with the labeled bins and laminated chore charts, the woman in my Church with the hand sewn nativity calendar, to becoming everyone and yet no one in particular.

I apologize for the ruined laundry, the hundreds of resolutions I could never follow through on, for teaching you nary a handicraft or a foreign language; I apologize for shutting the garage door on our minivan. Somewhere along the way it ceased to be about your welfare and more about my own pride, insecurities, and envy. I wasted hours on treating the symptoms instead of the cause of my discontent. I'm a wreck, children, when I cease to nail my flesh to the fear of Christ- which is different, mind you, than talking about Him or making references to His goodness in conversation. When I reach the point where nothing truly matters but the obtaining of my salvation, when my only motivation for speaking, redirecting, beautifying, entertaining, forgiving, writing, sacrificing, spending, befriending, volunteering, educating, and worshiping is love for Christ, plain and simple, I will lose myself and then rid myself of the pesky expectations so irrelevant to the existence I was created for.

So here's the deal, my sons and daughters, your mother is not gifted in the art of domesticity, she is impulsive and somewhat flighty, quite capable of getting lost in her own neighborhood. Though I may serve the same five basic dinners to you over and over and over again, though your batman suitcase may always be stuffed with mismatched socks whose partners I've misplaced and will most likely never find, though I no longer have any idea what is molding inside the Tupperware containers in the refrigerator, there is still plenty I can offer you as a parent:

I promise that I will stay loyal, stay loyal and devoted and invested in your lives. I promise to own up to my own mistakes. I will talk with you about anything; don't be ashamed or embarrassed to approach me. I will enjoy you. I will try to be more patient. I will focus my energies on becoming less obsessed with the ever rotating, new and grandiose schemes promising to improve my experience as a homemaker and more consistent with our family prayers and my personal prayers and remembering those who are struggling with pain or loneliness. I will do my best to keep all of our daily frustrations in perspective.

I used to think that I just wasn't mom material, which was true I found out if by "mom material" I meant "Stepford Wife," but raising mute and passive offspring without the messiness of free will to make things complicated now sounds awfully morose to me. I am certainly no expert on child rearing but I do believe (finally!) that I am the best mother for you, Elijah, Priscilla, Benjamin, and Mary. I believe that I will one day be held accountable not for how successful I was at getting the poster paint out of your jean shorts, but for how much effort I put forth toward to your spiritual development. I believe you have revealed to me just as much, if not more, than I've passed on to you so far about faith and resilience and mercy - about the second, fifth, millionth chance we are given to get it right. Thank you for that and for everything.

I am here for you...always.

Love,

Mom

Read More

Ne-am întors din vacanţa de la Slănic Moldova!

Am revenit după 11 zile de vacanţă (mult aşteptată şi binevenită) în Slănic Moldova, mai odihniţi şi cu multe amintiri frumoase. Am ajuns din nou la concluzia că o vacanţă prinde bine tuturor: toţi patru ne-am bucurat de locuri, mâncăruri (chiar şi prăjituri de cofetărie!), jocuri şi oameni noi, vremea a fost foarte plăcută, iar peisajul frumos şi odihnitor. Aerul ar fi fost şi mai curat dacă traficul s-ar fi putut desfăşura pe altă şosea şi nu pe cea care traversa orăşelul :)
Mi-a plăcut să fiu în Moldova, am cunoscut oameni amabili, primitori, credincioşi, localnici, dar şi turişti, am băut apă de izvor (nu din cele recomandate în diverse afecţiuni din cauza gustului :) ), am vizitat chiar şi salina din Târgu Ocna care m-a impresionat plăcut prin curăţenie, dotare şi puternicul miros de sare (nu ca la Praid, unde era foarte slab pentru nasul meu!), am avut chiar ocazia să participăm la un târg al meşteşugarilor, unde am văzut cum se ţes covoarele la război, cum se fac oalele din lut sau coşurile dintr-un fel de nuiele).
Dintre toate locurile unde am fost, cel mai mult ne-a plăcut la Poiana Verde, unde am şi mâncat de două ori. Faptul că am putut sta liniştiţi la masă, fără fum de ţigară, la umbra pomilor, ascultând doar muzica minunată a greierilor şi a păsărilor, joaca nestingherită a copiilor, pe lângă masă, ospitalitatea gazdei şi amabilitatea bucătarului, dar mai ales poiana în sine şi animalele domestice (păun, curci, cocoşi, găini, iezi...) cu care s-au putut juca năzdrăvanele nostre ne-au fermecat. Regret doar că n-am putut sta mai mult acolo, să cutreierăm şi prin pădure.
La întoarcere am înnoptat în Târgu Mureş, oraş frumos, curat, plin de flori, cu oameni amabili (cel puţin cei pe care i-am cunoscut în scurtul timp petrecut acolo). Ziua următoare am vizitat Grădina zoologică spre deliciul fetelor. Deşi ploua mărunt, ne-am pus pelerinele de ploaie şi ne-am încăpăţânat să vedem toate animalele (de la lei şi urşi până la maimuţe, papagali, vultur şi alte vietăţi). Ne-am bucurat în special să ne împrietenim cu cei 2 urşi care se ridicau pe labele din spate ca nişte copii, ca să primească piersici (bananele nu i-au atras!) şi am râs cu mare poftă de o maimuţică extrem de agilă, care desfăcea banana de la noi într-o secundă, pentru a molfăi jumătate din ea cu plăcere evidentă. Cealaltă jumătate ajungea în mod invariabil pe jos, printre alte fructe.
Nu sunt iubitoare de grădini zoologice din pricina nefericirii la care sunt condamnate multe dintre animale (tigrii, leii, urşii n-aveau nici pe departe spaţiul necesar), dar această grădină arăta mult mai bine decât altele din amintirile mele, iar bucuria fetelor a mai atenuat puţin tristeţea pe care am simţit-o.
În sfârşit, după sute de kilometri parcurşi cu trenul şi autocarul, am revenit acasă, în apartamentul proaspăt zugrăvit (înainte de plecarea în vacanţă!) şi, printre treburile zilnice, mai aruncăm câte o privire nostalgică la poze...

Read More

Cam ce mănâncă Nectaria la 1, 1 an?

La cererea unei mămici, voi scrie despre alimentele pe care le consumă Nectaria. Se impune o precizare: încerc să îi dau doar fructe româneşti de sezon, adică nu căpşuni din Spania sau mere din Germania etc. Bananele şi avocado nu cresc încă prin grădinile româneşti ... :)

• fructe (simple sau în combinaţii) : măr, banană (preferata ei), stafide, caise, piersici, avocado, coacăze, cireşe, căpşuni (fără mult succes), zmeură, afine, mango, nuca de cocos (zeama), lămâie, portocală, ananas etc.
• oleaginoase : nucă râşnită, seminţe de cânepă, seminţe de in şi susan negru (râşnite, adăugate în piureuri de fructe sau alte mâncăruri), migdale (sub formă de lapte)
• cereale (fulgi de la Sanovita de orz, secară, grâu, ovăz sau de orez de la Solaris, mei şi quinoa, orez brun, hrişcă) înmuiate în zeamă de fructe sau mâncare, pâine şi paste integrale, mămăligă
  
• legume (crude sau preparate) : cartofi, fasole verde, linte roşie, mazăre, roşii, conopidă, dovlecel, cartof dulce, varză, ceapă, usturoi, ardei gras, morcov, pătrunjel, ţelină
• ciuperci (Champignon sau Pleurotus)
  
• verdeţuri: pătrunjel, mărar, frunze de ţelină, leuştean, morcov (cu ea am un succes mult mai mare decât la Măriuţa cu green smoothie!)
• mirodenii: cimbru, busuioc, oregano, chimen,scorţişoară, baton de vanilie, praf de curry (de la Solaris)
  
• produse animale: ou de găină sau prepeliţă, rar carne de peşte, extrem de rar carne de pui de casă şi lactate (caşcaval, orez cu lapte neîndulcit)
• dulciuri: miere, polen şi ce mai apucă de la Măriuţa (o bucăţică de prăjitură, o pufarină, halva, un covrigel etc, dar NU ciocolată)
• grăsimi: ulei de măsline sau de floarea-soarelui presat la rece
• lapte matern (nu intenţionăm să ne oprim curînd)
  

Combinaţiile sunt variate şi încercăm pe cât se poate să gătim ceva nou, nu numai pentru ea, ci şi pentru plăcerea noastră. Sunt mereu deschisă la sugestii şi în căutare de ceva mai sănătos. Pe lângă nenumăratele bloguri şi site-uri din care mă mai inspir, mi-au fost de folos şi două cărţi:
Copilul vegetarian de Elena Pridie şi Alimentaţia copilului de la 0 la 3 ani de Ruth Yaron (extrem de bogată în tot felul de informaţii, nu numai referitoare la alimentaţie).

Nu reuşesc să evit întotdeauna ceea ce consider nociv (zahărul sau făina albă, de pildă) şi nici să găsesc numai fructe şi legume NEtratate chimic (deşi caut toată piaţa şi întreb toţi vânzătorii). Aş fi fericită să revenim la mâncarea neotrăvită de odinioară, dar spre disperarea mea nu mulţi par a fi foarte interesati de acest subiect, accentul cade pe profitul producătorului...

Sursa foto

Read More

Simplu, bun şi nou: cartoful dulce!

Cartoful dulce este una dintre cele mai recente descoperiri ale mele. Îl ştiam de mult, dar n-am fost tocmai curioasă să îl încerc, până săptămâna trecută. L-am cumpărat din Kaufland şi l-am spălat bine, l-am curăţat de coajă (şi am rămas surprinsă să văd că e portocaliu!), l-am dat pe răzătoare şi l-am gustat. Într-adevăr e dulce!:) L-am amestecat cu varză dulce rasă, sare, zeamă de lămâie şi ulei de măsline şi a rezultat o salată delicioasă, care s-a terminat spre uluirea mea RAPID. Pentru Nectaria l-am ras foarte fin şi l-am amestecat cu conopidă rasă, crudă şi un cartof fiert+ ulei de măsline şi seminţe măcinate de susan negru. A mâncat pe săturate, spre bucuria mea!

Dacă vă interesează ce conţine cartoful dulce, aruncaţi o privire peste tabelul de mai jos.

Raw Sweet Potato

Nutritional value per 100 g (3.5 oz)
Energy	360 kJ (86 kcal)
Carbohydrates	20.1 g
- Starch	12.7 g
- Sugars	4.2 g
- Dietary fibre	3.0 g
Fat	0.1 g
Protein	1.6 g
Vitamin A equiv.	709 μg (79%)
- beta-carotene	8509 μg (79%)
- lutein and zeaxanthin	0 μg
Thiamine (Vit. B1)	0.1 mg (8%)
Riboflavin (Vit. B2)	0.1 mg (7%)
Niacin (Vit. B3)	0.61 mg (4%)
Pantothenic acid (B5)	0.8 mg (16%)
Vitamin B6	0.2 mg (15%)
Folate (Vit. B9)	11 μg (3%)
Vitamin C	2.4 mg (4%)
Vitamin E	0.26 mg (2%)
Calcium	30.0 mg (3%)
Iron	0.6 mg (5%)
Magnesium	25.0 mg (7%)
Phosphorus	47.0 mg (7%)
Potassium	337 mg (7%)
Sodium	55 mg (2%)
Zinc	0.3 mg (3%)
Percentages are relative to US recommendations for adults. Source: nutritiondata.comSource: USDA Nutrient database

Sursa foto

Read More

Slănic Moldova- cazare-ajutor!

V-aş fi tare recunoscătoare dacă mă puteţi ajuta cu un sfat, un număr de telefon etc. ca să găsim cazare potrivită pentru noi 4, în staţiunea Slanic Moldova.
Condiţii:

• curăţenie
• linişte
• acces la bucătărie şi baie în cameră
• preţ rezonabil (sub 80 ron/noapte)
• poziţie relativ bună (nu avem maşină)

Aveţi vreo informaţie? :) Mii de mulţumiri!

Read More

Ce am învăţat în 4, 5 ani de alăptare

1. că începutul e (mai) uşor dacă:

• ai pe cineva experimentat alături ca să te susţină şi să îţi arate cum pui corect copilul la sân
• primeşti copilul imediat după naştere (nu s-a întâmplat astfel cu Măriuţa, iar pe Nectaria am reuşit s-o primesc în urma vizitei mele la salonul de nou-născuţi la aproximativ 2 ore de la naştere)
• te informezi înainte de naştere despre ce presupune alăptarea (nimic ultrasofisticat de altfel, dar se pare că nu prea mai ştim astfel de lucruri odată ce ne-am rupt de o viaţă cât mai simplă şi de comunităţile tradiţionale unde femeile experimentate le ajutau pe proaspetele mămici)
• eşti hotărâtă să alăptezi şi nu îţi pui problema dacă ai lapte sau dacă laptele e suficient de hrănitor
  
• te odihneşti cât poţi :) şi te hrăneşti adecvat (fructe, legume proaspete etc., apă fără zgârcenie) A se evita dulciurile rafinate atât din cauza pericolului pentru mamă, cât şi pentru bebeluş
  
• ai aliaţi de nădejde : soţul, copiii, rude, prieteni care te încurajează şi nu îţi sugerează că e ceva în neregulă cu laptele tău dacă bebeluşul plânge
• încerci să fii cât mai calmă (! felicitări cui reuşeşte!) şi să treci cu vederea micile sau marile dezastre din casă (de genul podeaua care străluceşte mai palid, coşul cu rufe care ar putea să se răstoarne, farfuria spartă din neatenţie, pictura pe perete a copilului mai mare ş.a.m.d. )
• eşti optimistă din fire sau te străduieşti să fii (ca mine la primul copil)
• refuzi să ţii ceasuri sau lapte praf în casă ("Cum, suge de peste 20 de minute şi n-a terminat???" , "Ia să vedem ce se întâmplă dacă-i dau lapte praf...")
• ieşi la soare, faci o baie cu uleiuri esenţiale, citeşti ceva care te binedispune, în fine faci ceva care să te ajute să te destinzi
• îţi rezolvi anumite probleme (de pildă carii netratate) înainte de naştere
• eşti convinsă că Dumnezeu ţi-a dat copilaşul şi tot El ţi-a dat şi hrana perfectă pentru prunc (într-un moment de profundă durere că nu reuşesc s-o satur pe Măriuţa m-am rugat cu tărie şi credinţă Domnului şi Maicii Sale să mă ajute dacă tot am primit acest copil, n-am nici cea mai mică îndoială că rugăciunea mi-a fost ascultată, altfel cum aş fi alăptat-o pe Măriuţa 3, 5 ani ?!)

2. că durata în ani a alăptării o hotărăşte bebeluşul

• nu doctorul de familie, soacra, străbunica sau vecinul intrigat că guguştiucul a trecut deja de 1 an şi încă suge lăptic de la mama Milka

3. că oamenii se obişnuiesc cu imaginea unui prunc alăptat cu discreţie şi se bucură să vadă un bebeluş "în acţiune" (n-am avut până acum vreun reproş că mi-am alăptat copiii nici la magazin, nici pe plajă, nici în librărie sau bibliotecă, nici în biserică sau autobuz); multe femei (în special) m-au ajutat să găsesc un locşor liniştit pentru o "gustare" neprevăzută

4. că obligaţia de a depăşi obstacolele apărute în calea alăptării îi revine în primul rând mamei, dar că ea nu e singură (!); există neonatologi, consultanţi în lactaţie chiar în România, care sunt bucuroşi să ajute (acum 5 ani, Domnul mi-a dat un gând minunat: să merg la maternitatea unde născusem şi să vorbesc cu un medic neonatolog, oricine era de gardă, să mă ajute cu Măriuţa mea dragă despre care doctoriţa de familie îmi spusese că va ajunge distrofică dacă nu îi dau lapte praf; ei bine acea minunată doctoriţă mi-a liniştit inima ultra tulburată în câteva minute, explicându-mi câteva lucruri pe care nu le ştiam; aşa a început căutarea mea ulterioară pe Internet a tot ceea ce era legat de alăptare şi aşa s-a născut dorinţa de a sprijini orice proaspătă mămică aflată în impas)
Câteva site-uri mi-au fost extrem de utile şi le recomand oricui alăptează, cu sau fără dificultăţi:

http://www.llli.org/
http://www.kellymom.com/
http://www.alaptare.home.ro/
http://www.askdrsears.com/topics/breastfeeding
http://drjaygordon.com/category/breastfeeding


5. că la orice problemă există o soluţie fără a fi nevoit să renunţi la alăptare (de exemplu am avut o sinuzită cumplită şi am pierdut un bebe de 8 săptămâni, am fost nevoită să iau anumite medicamente, dar am căutat varianta cea mai puţin nocivă, chiar dacă medicii respectivi nu încurajau alăptarea)

6. că pe măsură ce copilul creşte se înfiripează un dialog extrem de interesant şi plin de replici amuzante între mamă şi copilul care suge

7. că alăptarea s-a dovedit ajutorul cel mai de nădejde în situaţii dificile: otite, febră, enterocolite, drumuri lungi, rubeolă...

8. că sfârşitul alăptării sau înţărcarea decurge uşor dacă nu e forţat şi copilul e pregătit să renunţe, nici urmă de strigăte şi chinuri sufleteşti sau trupeşti pentru copil şi mamă, totul vine de la sine


9. că mă consider privilegiată datorită acestui dar pe care l-a făcut Dumnezeu mamelor, dar de care am beneficiat şi beneficiez încă şi pe care văd că îl apreciază şi Măriuţa care îşi alăptează bebeluşii de jucărie :)


10. că am numai motive de bucurie şi doar un regret, acela de a fi ascultat în prima lună de viaţă a Măriuţei de părerile unor medici şi persoane care nu ştiau prea multe (ca să mă exprim eufemistic) despre alăptare şi ne-am chinuit zadarnic cu orarul şi cântarul (adică nu zadarnic, căci a avut un rezultat: fire de păr alb pe capul meu)

Aţi observat probabil că am amintit foarte puţin despre cea de a doua experienţă în materie de alăptare. Motivul e unul singur: nu mi-am mai făcut nicio grijă şi totul a decurs MINUNAT !

Read More

Link-uri utile

Cei interesaţi de stilul de educaţie Montessori, vor fi bucuroşi să aibă acces direct la caietul de notiţe (handbook) al extraordinarei femei Maria Montessori. Are şi ilustraţii şi mi se pare util tocmai pentru că oferă ocazia să intrăm în mintea originalei educatoare. Tocmai l-am descoperit şi mi-am propus (oare când???) să îl parcurg în întregime.

http://www.gutenberg.org/files/29635/29635-h/29635-h.htm


Copilaşii împreună cu mămicile şi tăticii vor savura acest desen animat: Lambert, leul cel fricos care vorbeşte despre puterea dragostei dintre mamă şi copil.

Read More